mic-burghez?!

A trecut asa de mult de la lectiile alea de istorie unde m-au invatat ce inseamna mic burghez incit as minti daca as spune ca mai stiu exact ce inseamna termenul! Dar nu-i nimic: imi place asa de mult cum suna ca sint sigur ca undeva ascuns mintea mea se delecteaza cu aceasta idee. Si cind spun delecteaza ma gindesc la o bucata de ciocolata pe care o invirt cu virful limbii prin toata gura incet, incet de tot pina se topeste! Incerc sa imi aduc aminte despre ce trebuia sa scriu neaparat, ceva sa ma repezinte si sa impresioneze bineinteles, dar nu reusesc, stiu ca trebuia sa plec de mai bine de o jumatate de ora dar nu reusesc nici asta; scriu despre rasadurile de rosii, de castraveti si de ardei care ma astepta in gradina sa le fac transplantul, poate simbata, poate duminica, numai drumul pina in spatele casei dureaza prea mult citeodata, gradina mea merita osteneala, mmm! rosiile proaspete din care voi musca la toamna si iarba verde in care stau la umbra si citesc din Borges. Mic-burghez! Hai ca imi aduc aminte si-am plecat!